TRĂIM BINE!

Eu trăiesc bine,

Aşa, în ciuda tuturor

Politicienilor

Şi jurnaliştilor

E criză! ce criză? care criză?

Din 2010?

din 2009?

Vi se pare vouă

(Staţi să scot reşoul din priză)

Criza a început demult

Demult, de când

am schimbat macazul

Dar necazul

Ne urmăresşte

Ne pândeşte

Când se scumpeşte prazul…

Că brânză şi osânză

Nu-s

Ouă, nu-s

Cărti noi, nu-s

Foi de scris - nu-s

Toner nu e ….

(Urmează un vers cu biip!)

A, şi cum ziceam : EU TRĂIESC BINE!

Am scăpat de stress

Din memorie mi-am şters:

Datoria la banca neplătită de un an;

Telefonul desfinţat

că nu am mai dat vre-un ban

De vreo trei luni.

Oameni buni,

Scăpati de griji !

Da-ţi-le în grija lui Băse

Că el se

grijeşte de noi

Să tragem ca niste boi

La un jug

Dar el nu trage cu noi la plug

Dar eu vă spun: TRĂIESC BINE!

N-am grija zilei de mâine

Pentru că atât m-am gandit la ea ieri

Încat i-am chemat pe pompieri

Să-i dea pe poliţişti jos din pom

Din pod

Din tavan

Că o ducem din ce în ce mai bine

An de an!

Si oricum la banca eu n-am

un ban…

Deci n-am de ce să mă gândesc la faliment

Atâta vreme cât avem ca aliment

Principal

Principial

Mămăliga!

Şi chiar dacă nu mai am două pâini

Ci doar una

O împart cu-ai mei câini

Şi tot sunt mai fericita

Ca buna zână a cârnaţilor
Fraţilor,

De ce să ne gândim doar la foale

Postul ne fereste de boale

Şi de proşti ne fereste.

Doamne păzeşte !!!

Calcule elementare

Ce bine că am învăţat matematică la şcoală, ştiu să adun , să scad, să împart.

Aşa că am să vă fac nişte demonstraţii de matematică elementară.

Problema I. Cât credeţi că a rezistat o cucoană („cam cadră”, vorba lu’ mama Lica, Dumezeu s-o ierte) care lucra la şcoală, o normă şi colabora la altă instituţie cu juma’ de normă. Detalii, făcea naveta câte o oră dus o oră întors, cu un autobuz hurducăindu-se în toate gropile de asfalt. Bea 4 cafele pe zi. Nu gătea că n-avea timp şi mânca sanvişuri cu suc. Vă spun eu răspunsul: doi ani şi jumătate, căci pe urmă a făcut cădere de calciu. Şi a învăţat să se mulţumească mai cu puţin, dar a renunţat la cărţi şi reviste!

Problema II. Avem o profesoară cu un copil, salariu1300. Cheltuieli: 120 naveta, 160 grădiniţa, 200 telefoanele, 500 rate la bancă, 100/lună în medie – lumina. Câţi bani îi mai trebuie ca să asigure şi mâncarea pentru familie (necesar în medie 400 roni pe lună)?

Rezolvare :

Venit :1300

Cheltuieli : 120+160+200+500+100=1180

Mai rămân : 1300 - 1180= 120 ron.

Bani mâncare 120 – 400 = -280. OUPS! De unde?! Munceşte în plus: cursuri, meditaţii, chestii, hăinuţe de la prieteni. Lucrează Bunuţul!

Problema III : La aceleaşi date ca în problema anterioară, se aplică o scădere a venitului de 25 %. Ce rezolvare să găsească doamna respectivă?

Deci : venit 1300 – 25 %= 960 roni luaţi pe două luni de vacanţă, pe 15 iulie, cheltuiţi până la 30 a.l. (adică aceeaşi lună!).

Cheltuielile reduse pe vacanţă cu 280 ron. Să vedem ce mai rămâne :

200+300 (că am terminat de achitat o datorie)+100 = 600 ron. Necesar. Achitaţi, nu, pe două luni. Consecinţe: cele două telefoane, fix şi mobil au fost pe rând închise. Dacă vrei să desfinţezi unul, plăteşti între 100-800 lei, în funcţie de contract. Am zis că nu mai vorbesc în viaţa mea mai mult de 2 minute odată la telefon. Mai bine fac o vizită prietenilor mei. Banca mă sună mereu să mă întrebe de sănătate, eu le răspund la fel de politicos, n-am , dacă n-am n-am. Dar nici nucul lui Ilie nu-l am, că l-aş vinde. Mi-a trebuit doctorat!?!

Ce pot face ? Am două alternative : fie scad cheltuielile, dar e imposibil să renunţ la mâncare, aşa că o să renunţ la achitarea datoriilor pe moment. Fie cresc venitul, dar asta e dificil, căci nu prea sunt locuri de muncă. Unei profesoare i s-a impus să-şi dea demisia de la un magazin mare, atunci când şefii au aflat că mai are un loc de muncă (adică la o şcoală). Păi nu vă spuneam eu că mă duc la capre sau la croitorie, asta îmi place, asta voi face!

Pe de altă parte, trăiască băncile şi sistemul financiar inventat de ăi cu bani, pe principiul „celui ce are i se va mai da şi celui ce nu are, i se va lua şi ceea ce are”! Am făcut o asigurare băiatului meu, plătibilă după 18 ani. În 2 ani am depus conştiincios 2800 lei. Consilierul care a făcut poliţa mi-a zis :dacă nu mai puteţi achita, se transformă într-un cont normal (nu ştiu termenii lor am făcut la şcoală doar matematică elementară nu aseu’). Stupoare : după un an de pauză îmi vine raportul, avem în contul ..normal 1500 roni. Unde sunt ceilalţi, aproape jumătate, s-au dus pe comisioane? Foarte bine, las’ să trăiască şi alţii pe spinarea clasei muncitoare. Că de-aia iese păduchele în frunte! Şi nici măcar nu sunt antisemită şi nici comunistă. Că Hristos a fost tot evreu, dar nu comunist. Scuze, am sărit calul... ca atâţia alţii în comenturile lor pe net.

Ce generaţie de sacrificiu, ce mulţumiri pentru efortul depus (vezi discursurile unor reprezentanţi politici)? Mulţumirile lor încălzesc sufletul, dar nu ţin de foame la copiii noştri, nici de ciorapi de mătase (o pereche pe săptămână, că doar tre’ să fim modele). Scuze. Credeam că asta se referă la foto-modele. Mai bine ca Simache, imi povestea o cucoană, care i-a fost elevă la liceu: „Când începea dom’profesor de istorie să ne vorbească uitam de ciorapii lui nepereche sau găuriţi. Avea un dar al lui, extraordinar!”

E, când auzi aşa ceva uiţi că nu-ţi ajung banii şi te pui pe treabă. N-avem numai TV-modele, ci şi dascăli - model! La început de an vă urez şi eu : RĂBDARE. (că doar nimeni nu trăieşte o veşnicie şi nici nu se-ngroapă decât în 2mp. Şi nu uitaţi să investiţi în cele veşnice: sufletele copiilor noştri!

01.01.2011

Daca ei nu vor sa aiba un dialog cu noi...

Atunci putem sa le intoarcem spatele (adica sa nu-i mai sustinem!!). Cati dintre politicienii de azi din Romania si-au tinut promisiunile facute in campanii electorale??

Suntem cumva o tara de asistati social???
NU
Pe noi ne-au invatat la facultate ca "decat sa-i dai unui om peste, mai bine il inveti sa pescuiasca" (este un proverb chinez). Sau cum se spune pe romaneste: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista".
Asa ca, parerea mea ce atatea ajutoare, "lapte si corn"etc.?! Hai mai bine sa invatam fiecare sa facem ce stim mai bine, DAR CAT DE BINE PUTEM. Si "cine nu munceste, nici sa nu manance"!!! Sfantul Vasile cel Mare spunea ca "banul de danie sa-ti transpire in palma".

Deci: daca ei nu vor sau nu pot face ceva pentru noi, ATUNCI NOI INSINE TREBUIE SA FACEM CEVA PENTRU NOI!!!

Sincer decat sa aud ca iar s-a luat un imprumut de nu stiu unde si iar ni se impun nu stiu cate conditii.... mai bine rezolvam treburile "in ograda noastra".
Sunt lucruri marunte pe care fiecare dintre noi le pot face: sa-mi calculez corect bugetul si sa iau decizii, sa cumpar "made in Romania", sa-mi fac treaba cat mai bine si sa tac, nu sa le spun si altora sa si-o faca, daca sunt destepti vor face la fel! Si mai ales sa fim uniti!
Dirigintele meu avea o vorba: "Fiti voi profesionisti in tot ceea ce faceti, iar pe cei ce nu sunt, evitati-i". E pierdere de vreme sa continui un dialog cu cineva care nu-si respecta cuvantul dat, care se schimba de pe o zi pe alta... Mai bine construiesti un dialog, o colaborare cu cineva care este pe aceeasi lungime de unda cu tine.


Si este bine sa nu uitam ca au trecut 20 de ani de la caderea comunismului, asa ca hai sa lepadam gandirea tributara lui "altii sa faca", "statul trebuie sa-mi dea"....


Se pare ca in multe tari "statul bazat pe principiul solidaritatii" este falimentar. (dar despre asta voi mai scrie)

A, sa nu uit : se tot vorbeste de lupta anticoruptie. Dar cati s-au privit in oglinda si si-au spus "de azi nu voi mai fi un om corupt"!?!? Lucrurile trebuie sa le indreapta incepand cu mine si cu cei din jurul meu. Cum putem sa vorbim de "anticoruptie" intr-un sistem in care se vand lucrari de diploma?
Sa ne gandim bine care sunt valorile adevarate...si care este drumul drept!

Si mai ales sa nu uitam ca Neamul Roamnesc NU ESTE O MASA DE OAMENI. Nici macar de randurile mele nu sunteti obligati sa ascultati!
Suntem liberi... Dumnezeu ne-a pus in fata binele si raul!

SCRISOARE CATRE PRESEDINTE

Ce naivitate.... iata ce scriam acum 4 ani!!!

Am incercat sa public aceasta scrisoare la Jurnalul, dar n-am primit nici-o reactie; apoi am trimis materialul la Scoala Prahovei si a fost publicat.

"STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE,

M-am gandit bine ce responsabilitate îmi asum prin gestul meu de a vă scrie. Misiunea mea ca profesor este foarte importantă. În preajma alegerilor ne-aţi cerut ajutorul nouă, cadrelor didactice. Vi-l dăm prin munca noastră de zi cu zi !

Dezastrul din Învăţămant şi, în genere criza cu care se confruntă în prezent ţara, îşi are originea nu numai în guvernarea PSD, ci mai ales se datorează „materialului” uman, care are o amumită mentalitate. Educaţia se referă la „cei 7 ani de acasă”, la perioada petrecută pe băncile şcolii sau facultăţii, dar şi la întreaga viaţă. De aceea probabil dl. Brucan spunea candva că Romania se va schimba peste 20-30 de ani, atunci cand mentalitatea omului de rand se va schimba! Resursele necesare Reformei sunt în primul rand oamenii şi abia apoi banii.

Sindicatele din învăţămant se zbat pentru 6 % din PIB. Dar 6% dintr-un PIB mic poate să fie echivalent cu doar 3,5-4% dintr-un PIB mult mai mare.

Cum se poate realiza asta?

1.Romanul- cu mic cu mare – trebuie să înţelegă faptul că din suma obţinută prin diverse forme de activitate, legal şi obligatoriu o parte e musai să fie impozitul pe profit sau salariu. Caţi romani în prezent muncesc la negru la noi în ţară?!!!Sau nu-şi plătesc dajdia?!!!

2.În timp ce unii muncesc pe rupte şi eventual fac şi naveta, alţii stau comod „la gura sobei” -în cel mai bun caz - sau la TV sau în carciumă şi fac „politică”, trăind din ajutorul social sau din alocaţiile copiilor. Japonezii se mai refăceau după Războiul al II-lea dacă nu puneau umărul cu toţii să reclădească din cenuşă ţara lor?

3.Avem oameni inteligenţi, calificaţi şi bine pregătiţi în multe domenii. (în loc de sintagma „să ridicăm învăţămantul romanesc la standarde europene” am putea zice „să se ridice învăţămantul preuniversitar european la standarde romaneşti”!). Ce se întamplă cu ei? Unii au şansa de a lucra în domeniul lor, alţii preferă „să culeagă căpşuni în Spania”. De ce oare?

4.Oamenii mai trebuie învăţaţi să-şi pornească mici afaceri în domenii deficitare (nu numai comerţ, profitabil pentru moment desigur, dar mai trebuie să şi producem, pentru a utiliza materia primă şi pentru a-i da o valoare superioară).

Una peste alta, creşterea economică va duce la creşterea PIB-ului şi deci a bugetului alocat Învăţămantului. Ar mai fi necesare o mai bună articulare a diverselor segmente ale societăţii şi accesul larg la informaţie.

Într-adevăr, profesorii conştienţi au rămas la catedră din simţul datoriei. Iar părinţii elevilor noştri nu ne compătimesc, ci ne apreciază munca, spunandu-le şi faptul că pe vremuri, cand trecea pe stradă învăţătorul, bătranii se sculau de pe băncuţele din faţa porţilor şi salutau, ridicand pălăria arsă de soare. Sigur, unii părinţi se uită cu dispreţ la ghetele scalciate ale unora dintre noi. Dar ce-are a face ? Copilul vede în profesorul lui, nu un manechin de modă, ci pe cel care ştie mai mult decat el, care îşi face din pasiune meseria, un model spiritual.

De ce să nu fie Educaţia „cenuşereasă”? Cenuşereasa a devenit pană la urmă soţia prinţului pentru că a ajutat-o zana cea bună. Copiilor –şi toţi rămanem într-o oarecare măsură copii-le plac basmele. Cu basme şi alte povestiri ne adormeau mămăcile cand eram mici, cu basme şi alte scrieri am învăţat să citim şi să scriem pană am absolvit 12 clase, cu basme şi vise ne hrănim noi, oamenii mari, pană murim. Fiecare copil are un vis al lui ”...cand o să cresc mare am să mă fac...”(învăţătoare, doctor, poliţist etc). Şi pas cu pas îşi urmăreşte visul. Cand e lăsat să doarmă liniştit şi nu are coşmaruri. Şi cand e liniştit un copil? Atunci cand are ce manca, un acoperiş sigur deasupra capului şi mai ales cand ambii părinţi îl înconjoară cu dragoste şi îl veghează permanent, feriţi la randul lor de grija zilei de maine.

Sistemul de învăţămant este bolnav pentru că întreaga societate este bolnavă, iar „regulile de joc” trebuie să fie adevărul, corectitudinea, demnitatea, munca desfăşurată cu simţul răspunderii, solidaritatea cu semenii. Aici mă gandesc la modelul Serbiei care s-a refăcut după războiul din `96, în 2 ani şi ceva, prin ajutorul pe care şi l-au acordat sarbii între ei.

Să ne învăţăm bine lecţia de la bătranii noştri, de la vecini şi de la istorie, pentru a lua 10 la Judecată, căci prin prisma Veşniciei trebuie să privim lucrurile şi să acţionăm, nu doar să facem totul de mantuială şi din interese meschine. Ceea ce se petrece acum în Europa şi în lume dovedeşte că măsurile luate pe perioada unei guvernări „şi după mine potopul” sunt dezastruase.

Fiţi dar „zana bună” a învăţămantului şi a întregii ţări : adică un bun preşedinte !

Cu sinceritate,

Mihaela Spînache

(una dintre cadrele didactice care încă nu şi-a luat salariul pe ultima lună

aşteptand rectificări de buget ...)"

din nou despre "capsunari"

DE CE PLEACĂ PROFESORII ROMÂNI LA CĂPSUNI…

SAU DE CE PLEACĂ PUR ŞI SIMPLU DIN ŢARĂ

Eram foarte optimistă atunci când am scris articolul precedent (vezi postarea din mai). Între timp s-a anunţat că începând cu salariul pe luna iunie vom avea mai puţin cu 25% din bani!

De fapt optimismul nu mi l-am pierdut. Dar acum înţeleg de ce unii preferă să lucreze sub nivelul lor de pregătire, primind însă o remuneraţie civilizată. (Articolul este început în luna mai, între timp ni s-au luat cei 25 la sută, plus diferenţa de teveau 5%care din 0,2 lei noi înseamnă 0,3 preţ nou pentru o coală xerox!!! sau din 150 înseamnă 250 RON la medicamente compensate pensionari bolnavi de inimă - apropos, cucoana respectivă lucrase la anvelope, mulţumim din inimă partidului că le-a pus pe femei în fabrici cot la cot cu bărbaţii!! De-ar trăi bietul Amza cum le-ar zice el sărăcuţul…).

Cazuri :

1. O prietenă s-a mutat de la sat la oraş. La sat avea normă întreagă, dirigenţie, def, titulară, 1330. Făcea însă naveta : o oră dus o oră întors, 230 RON decontaţi. La oraş nu mai făcea naveta. În aceleaşi condiţii, mai puţin spor de rural şi dirigenţie, căci a venit ultima, avea 800 salar şi rate la bancă 700, că şi-a luat matiz pe carduri de cumpărături. Noroc cu părinţii că au pensie frumuşică şi s-au mutat la ţară, la aer.. la muncă… îi aduc paporniţa.
2. Altă prietenă, singură cu băiatul, lucra la şcoală (a predat 16 ani), muncea cu ziua (adică săpa, strângea fân), tricota. Băiatul a terminat facultatea. Mama s-a împăcat cu soţul şi a preferat să plece la munca în seră, ghiciţi unde?? În Spaaaania!! Unde un alt coleg de-al nostru ne povestea că se ia una bucată asfalt, se adaugă un rest de ţărână, maxim 5 cm, se pun nişte prafuri magice de rodit şi roşit şi gata!, minune!, avem căpşuni mari cât pumnul ! Tanti Nuţica Ceauşica o fi inventatoarea şi ei, cu brevetul?!?!?! A, pardon, de morţi numai bine. Să vă spun una de vii :
3. Avem una bucată profesor universitar, pensionar, peste 70 ani, cu trei bucăţi odrasle cu pretenţii la scaune şi ranguri. Concluzia domnul profesor are pensie şi salariu şi-şi îngrijeşte singurel copii, soţia decedată, stop. Credeţi că au copiii dumnealui 2, 3, 4 anişori, vă înşelaţi : 36, 38, 40 ani. Perspective de angajare… (sper să nu mi-o ia inspectoratul în nume de rău) la sfântu’ aşteaptă ! Domnul profesor însă are o invenţie, energie din alge, filmată de nespecialiştii de la o televiziune. Specialiştii noştrii pe brevete i-au cerut sponsor pentru proiect. Iarăşi STOP. Că la noi sunt sponsori doar pentru echipele de fotbal şi cele pentru ţaţe. (Vorbeam şi noi la aprozar că « ce e de făcut ?». Unul lansează o idee trăznet : « cine se vaită că n-are bani, poate să iasă la şosea » )

După ce am făcut inventarul celor din ţară, să trecem acum la alte trei cazuri din afară, să vedem de ce pleacă românul :

1. Un respectabil absolvent de facultate, (spun respectabil la propriu căci a terminat cu 10), după ce a lucrat un pic la noi, a decis să-şi facă doctoratul într-un centru universitar de renume. Unde şi predă. Lucrarea de doctorat nu a tradus-o. Dar ne reprezintă şi vine mereu cu drag acasă!
2. Altă prietenă a intrat la Facultate, dar la mai mulţi kilometri decât îşi permitea tatăl său să-i plătească naveta, aşa că s-a hotărât să plece. Ar fi putut fi o bună profesoră. Acolo lucrează într-un birou. Norocul ei ! Alţii au grijă de bătrâni. De exemplu o doamnă însoţeşte o bătrânică cu Alzhaimer care cântă mereu pe stradă şi speră să cunoască, la cei 50 de ani ai săi, pe un făt-frumos s-o scape de mizerie.
3. Ultimul caz pe care vreau să vi-l prezint este cel care m-a făcut să-mi reevaluez opinia despre românii « dezertori », care pleacă la muncă în afară : a terminat ASE-ul şi probabil multe alte cursuri postuniversitare, lucrează undeva la/pentru Comunitate. « Mihaela, trebuie să înţelegi că noi reprezentăm România acolo unde suntem, suntem cei care aducem un beneficiu ţării schimbând imaginea ţiganului care a mâncat lebedele din Viena. Gândeşte-te la Eliade, la Eugen Ionescu, la Brâncuşi şi la alţii » (apropo de Ionescu, la vederea teatrului înghesuit printre alte căsuţe din inima Parisului, unde s-a reprezentat pentru prima oară « Cântăreaţa Cheală » mi s-a zbârlit pielea pe mine de mândrie că sunt din aceeaşi ţară cu el ! Iar prietenii mei frnacezi mi-au explicat că cei care erau cu alba-neagra pe Colină, ar putea foarte bine să-şi etaleze cultura lor, cântând la vioară!)

Ce să mai încolo-încoace, concluzia este : fraţilor, pe unde vă duce soarta, să vă aibă în pază Bunul Dumnezeu şi să faceţi totul cât mai bine, ca pentru El ! Şi atunci nu vă mai bombănim că nu mâncaţi salam cu soia ca noi ...ăă pardon, a trecut asta, nici bani de salam de ăla nu mai avem după tăierea la salariu. A se asculta cu atenţie versurile imnului cizei financiare din 2009, al Lorenei. Fasole, mămăligă, şuncă, avem ce pune pe masă, dacă muncim binenţeles … cu doxă.

Eu am zis că merg să muncesc la ţară, la capre sau îmi fac firmă de coitorie, cum visam într-a zecea când mi-era că nu iau treapta, dar m-a convis dirigu s-o dau : am luat-o, dar tot mai bine făceam nu MF 1, ci croitorie. Sau mai bine mă duc la capre… măcar am ce mânca.

Nţ, nu cred ! Dacă m-a facut mama cu stiloul în mână, am să rămân prefesoară toată viaţa, inevitabil. Aşa zic oamenii ăia pe la ţară, săruta-le-aş eu mânuţele alea crăpate, că bună brânză mai iese acolo.