INFLATIA DE INTELECTUALI

Mai ţineţi minte sloganul “Învăţaţi, Învăţaţi și iar Învăţaţi!”? Iata ca noi, românii am ascultat constiinciosi de acest indemn si am indrumat generatii intregi de copii să se dedice studiului. Asa s-a ajuns la situatia actuală in care, oriunde te-ai duce să te angajezi, ti se cer 8-10 clase, ba poate chiar liceul, in plus o limbă straina, carnet de conducere si abilitati de utilizare a calculatorului. Chiar nu contează daca postul liber este de măturator sau mecanic sau lucrător agricol…
Drept urmare multi tineri termina un liceu, chiar o facultate si cauta disperati de lucru in domeniul pentru care s-au pregatit. As fi curioasa sa aflu care este procentul de tineri absolventi de facultate din randul somerilor! Mai exact cati bani de la bugetul de stat sau al familiilor s-au dus pe apa sambetei?!
Realitatea de pe piata muncii care este? Cercetand ziarele de anunturi anul trecut impreuna cu o prietena de-a mea, care absolvise Facultatea de Geografie-Germana, am constat ca se cauta in proportie mare persoane cu calificare medie (bucatari, mecanici, bodyguarzi, bone, menajere etc.). Desigur, dupa o experienta neplacuta, ea a eliminat din lista anunturile de “menaj usor” care puteau reprezenta o forma mascata de prostitutie. A, ca venii vorba: anunturile pentru fete cu “activitati de chat”, respectiv posturi de “insotitoare” sau “secretare personale” umpleau mai bine de jumatate din paginile cu locuri de munca!
Acum sa vedem ce inseamna “inflatie”: “Fenomen specific perioadelor de criza economica, constand in deprecierea banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevolile reale ale circulatiei, fie a reducerii volumului productiei si circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor”.(DEX)
Am facut aceasta introducere ampla la ceea ce vreu sa spun de fapt aici, pentru a intelege in contextul actual al economiei romanesti, cauzele reale ale crizei cu care se confrunta invatamantul romanesc. Cadrele didactice se vaita de salariile necorespunzatore pe care le obtin de la bugetul de stat. Dar de fapt acesta este efectul sloganului mai sus amintit. Si, evident al mecanismelor de piata, care se manifesta precum se poate observa si in situatia activitatii intelectuale.
Criza financiara vizibila, are dupa pararea mea radacini mai adanci si anume in criza sistemului de invatamant, cu manifestari putin vizibile, mascate voit sau nu, sau doar nepercepute ca atare.
Ce spune una din legile simple ale economiei de piata? Daca oferta pentru un produs sau serviciu este mai mica decat cererea, pretul produsului respectiv este mare; si invers daca cererea este mica pretul este scazut.
Cum se traduce asta in termenii problemei noastre : in ultimii ani se constata o crestere exponentiala a numarului de absolventi ai unor facultati cu posibilitate ulterioara de predare. Pe de alta parte, in unele zone mai izolate, persoanele cu inalta calificare evita sa ocupe catedre, in orice caz apropierea de domiciliu este unul din criteriile de alegere a locului de munca. De aceea locurile vacante sunt ocupate de localnici necalificati corespunzator.
Asadar, avem o oferta mare (“oricine poate sa predea, adica sa suplineasca”!), deci mai multe posibile cadre didactice, decat posturile disponibile. Rezultatul este scaderea “pretului produsului”, adica salarii pentru profesori mai mici decat al unor persoane cu calificare medie sau submedie. Sau , parafrazand definitia data de DEX inflatiei : “inflatia de intelectuali = fenomen care apare in situatie de criza (si poate criza a fost determinata chiar de neconcordanta dintre calificarile oferite de sistemul romanesc de invatamant si realitatea pietei locurilor de munca disponibile), constand in deprecierea muncii profesorilor, ca urmare a emiterii unei mase mari de absolventi ai unor institutii superioare de invatamant.
Unii spun ca salariul unui professor este suficient in momentul de fata, in raport cu utilitatea muncii si timpul alocat. Chiar daca “produsul finit” al scolii – elevul absolvent, nu aduce profit imediat, de calitatea muncii cadrelor didactice depinde insa evolutia economica favorabila a Romaniei. Cum asta? Elevi bine pregatiti si indrumati catre meserii catre acre au aplecare, inseamna perosoane realizate profesional, cu efecte in plan economic. De aceea este necesara reasezarea sistemului de invatamat, pornind de la cateva criterii: calitatea invatamantului, a competenţei reale intr-un domeniu potrivit structurii interioare a fiecarei persoane, echilibrarea raportului dintre cerere si oferta in ceea ce priveste locurile de munca pentru profesori, respective pentru tinerii absolventi. “Omul potrivit la locul potrivit”.
In concluzie, daca profesorii vor salarii mai mari, la nivel de persoana sa aiba fiecare in vedere alegerea carierei didactice in cunostinta de cauza, o foarte buna pregatire de specialitate completata de cea de pedagogie si psihologie; la nivel de sistem, o buna articulare a tuturor componentelor (elevi – profesori – parinti, scoala –alte institutii locale, scoli – inspectorate –minister, etc.). Abia atunci cand sistemul de invatamant va fi bine cladit, un profesor bun va fi cel “vanat” ( vezi head-hunting-ul in alte domenii!) si platit corespunzator muncii sale.