Stimabile,
anul trecut am asistat la bacalaureat, in speranta de a face rost de un ban cinstit in plus! Am primit 20 de RON pentru 6 ore de munca. In acest rastimp copilul meu de 2 ani si jumatate a trebuit sa ramana acasa cu bona, careia eu i-am platit dupa bunul simt 15 Ron pe zi munca. In concluzie, eu m-am ales cu banii de decont transport, pentru ca m-am deplasat cu colegii de scoala, pe banii lor. Adica suma totala castigata pentru cele 3 zile de asistenta=18 ore de munca plus timpul deplasarii, a fost de 18+15=33 Ron. Tin sa va informez, domnule "produs al invatamantului romanesc" faptul ca am la activ 19 ani de studii, plus alte cursuri. In acelas timp, un absolvent de 7 clase, muncitor in constructii castiga 15o Ron plus bonuri de masa! Atunci sloganul "Invatati, invatati si iar invatati" este doar pentru prostii care pot invata!!! Eu nu mai am curajul, ca dupa 11 ani de predare sa sfatuiesc elevii mei sa invete. Nu au motive sa invete!!!!!!!!!! MAI BINE LUCREAZA IN CONSTRUCTII, SAU IN AGRICULTURA, ACOLO SE CASTIGA 60 DE RON PE ZI, SAU 100 LA COASA. SI NU TREBUIE SA RABZI DUHOAREA PROSTIEI!!! CACI TARANUL ROMAN NU E PROST E DOAR PREA BLAND! CU RESPECT!
sâmbătă, 29 mai 2010
DE CE NU PLEACĂ PROFESORII ROMÂNI LA CAPŞUNI IN SPANIA
Fără să am ceva împotriva celor care încearcă, muncind în străinătate, să-şi facă un rost, mai ales să asigure un minim necesar copiilor lor, mă gândesc şi sper că nu greşesc: profesorii nu pleacă să muncească „afară”, decât poate în condiţii extreme. De ce afirm asta? Pe de o parte am în vedere statutul aparte pe care îl are aici un cadru didactic. Mai ales dacă este vorba de o şcoală în mediul rural. Înainte, spun colegii mai în vârstă cu nostalgie : „Când învăţătorul sau apoi profesorul trecea pe drum, bătrânii ţărani, ce şedeau pe băncuţele din faţa porţii, se ridicau în picioare, scoteau caciula de pe cap şi cu o plecaciune, salutau cu sfială pe domnul cel tânăr”. Bieţii ţărani, cu două clase primare sau mai puţin chiar!, vedeau în el pe un luminător al poporului şi îl iubeau şi-l respectau. Dovada este bogata literatură care are în centru imaginea învăţătorului sau a profesorului. Chiar şi astăzi, când respectul pentru cadrul didactic nu mai este acelaş, oricât de ponegrit ar fi, salutat sau nu de foştii elevi pe stradă, profesorul este conştient că acolo, în satul unde predă el este cineva, nu e un anonim, un om din mulţime. În schimb este cel care îi învaţă zi de zi pe elevi să înţeleagă faptul că fiecare meserie are frumuseţea ei, dacă o faci cu pasiune. Cu alte cuvinte îi învaţa să aibă încredere în ei şi să se realizeze în viaţă.
Lăsând puţin sentimentalismele, am să mă refer acum la aspectul material al problemei în cauză. De ce un om, după ce termină o facultate în România şi alege cariera didactică, în ciuda salariului simbolic pentru o muncă ce, e adevărat, nu produce valori materiale, odată ce a predat, nu mai poate să presteze servicii necalificate în altă parte?
Haideţi să facem nişte calcule orientative. Cât se cheltuie, din bugetul familiei sau de la stat pentu ca un absolvent de 8 clase sa ajungă să termine o facultate care-i va permite să predea. Cheltuieli pentru liceu : transport, cazare, rechizite, manuale,transport etc:aprox.8920 ron în 4 ani+12000 min. pentru trei ani de colegiu = 20920 ron. Cei care nu cred, sa verifice! Dupa 7 ani de sacrificii din partea unei familii medii, credeţi că părinţii unui absolvent de facultate din România vor fi bucuroşi ca odrasla să plece în străinătate să spele WC sau să facă ... menajul???
Mai multi prieteni care au lucrat până acum în afară, mi-au spus: ”Să nu-i crezi pe cei care spun că banul se câşigă uşor în străinătate! Mint sau fură.” Dacă un profesor pleacă să lucreze în altă ţară, altceva decât ceea ce ştie cel mai bine să facă, înseamnă ca e disperat. E adevărat că cei care lucrează în mari firme sau instituţii de prestigiu, ne reprezintă ţara.
M-a impresionat foarte mult o declaraţie recentă a marelui nostru boxeur Doroftei: „aici sunt pe pământul meu”. Profesorul, la modul ideal, e o persoana demnă, care iubeşte libertatea, care conştientizează apartenenţa la NEAM, care ştie ce înseamnă să fii stăpân în pământul tău!
Poate unii mă vor considera paranoică, dar nu sunt singura care pune această întrebare: cine oare, după ce s-a distrus industria românească, s-a marginalizat agricultura, zic cine oare ARE INTERESUL SA DISTRUGĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC? Cei care vor asta pierd din vedere ca românul este inteligent, isteţ şi şmecher!!! Cum vreţi să spuneţi. Şi o dată la 100 de ani ROMÂNUL E ŞI DEMN! Vai lor, atunci când românul se va deştepta, vai lor! La o adică şi spaniolii sau francezii sau americanii sau italienii pot lucra pamântul românesc! Nu numai bieţii chinezi...
Mihaela Spinache, profesor undeva în ţara asta
Lăsând puţin sentimentalismele, am să mă refer acum la aspectul material al problemei în cauză. De ce un om, după ce termină o facultate în România şi alege cariera didactică, în ciuda salariului simbolic pentru o muncă ce, e adevărat, nu produce valori materiale, odată ce a predat, nu mai poate să presteze servicii necalificate în altă parte?
Haideţi să facem nişte calcule orientative. Cât se cheltuie, din bugetul familiei sau de la stat pentu ca un absolvent de 8 clase sa ajungă să termine o facultate care-i va permite să predea. Cheltuieli pentru liceu : transport, cazare, rechizite, manuale,transport etc:aprox.8920 ron în 4 ani+12000 min. pentru trei ani de colegiu = 20920 ron. Cei care nu cred, sa verifice! Dupa 7 ani de sacrificii din partea unei familii medii, credeţi că părinţii unui absolvent de facultate din România vor fi bucuroşi ca odrasla să plece în străinătate să spele WC sau să facă ... menajul???
Mai multi prieteni care au lucrat până acum în afară, mi-au spus: ”Să nu-i crezi pe cei care spun că banul se câşigă uşor în străinătate! Mint sau fură.” Dacă un profesor pleacă să lucreze în altă ţară, altceva decât ceea ce ştie cel mai bine să facă, înseamnă ca e disperat. E adevărat că cei care lucrează în mari firme sau instituţii de prestigiu, ne reprezintă ţara.
M-a impresionat foarte mult o declaraţie recentă a marelui nostru boxeur Doroftei: „aici sunt pe pământul meu”. Profesorul, la modul ideal, e o persoana demnă, care iubeşte libertatea, care conştientizează apartenenţa la NEAM, care ştie ce înseamnă să fii stăpân în pământul tău!
Poate unii mă vor considera paranoică, dar nu sunt singura care pune această întrebare: cine oare, după ce s-a distrus industria românească, s-a marginalizat agricultura, zic cine oare ARE INTERESUL SA DISTRUGĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC? Cei care vor asta pierd din vedere ca românul este inteligent, isteţ şi şmecher!!! Cum vreţi să spuneţi. Şi o dată la 100 de ani ROMÂNUL E ŞI DEMN! Vai lor, atunci când românul se va deştepta, vai lor! La o adică şi spaniolii sau francezii sau americanii sau italienii pot lucra pamântul românesc! Nu numai bieţii chinezi...
Mihaela Spinache, profesor undeva în ţara asta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
